古今和歌集
11
春来ぬと 人はいへども 鶯の
鳴かぬかぎりは あらじとぞ思ふ
Veris eris certe soli mihi garrula hirundo
nuntia, cum vernum tempus adesse ferant.
71
のこりなく 散るぞめでたき 桜花
ありて世の中 はての憂ければ
Felix qui fruitur sat primae flore iuventae
et sine canitie sollicitante perit.
678
あひ見ずは 恋しきことも なからまし
音にぞ人を 聞くべかりける
Cara mihi vellem tua tantum fama fuisset;
namque ita non saevus me domuisset amor.
821
秋風の 吹きと吹きぬる 武蔵野は
なべて草葉の 色変わりけり
Rura color fugit repetitis victa procellis
menteque mutata non tibi restat amor.